Pelerinaj in Muntele Athos , Pelerin ortodox Muntele Athos , Ghid Muntele Athos , Manastirile de la Muntele Athos,

ISTORICUL SFANTULUI MUNTE ATHOS

Sfantul Munte este o peninsula cu lungimea de 60  km o latime ce variaza intre  8-12 km ,aria totala fiind de

360 Km patrati. Viata calugareasca de aici a luat fiinta mai întâi sub forma de sihastrii si de

schituri. Pe vremea împaratului Teodosie I (+395) si a sotiei sale Pulheria, existau câteva
Mânastiri, care însa au fost pustiite de barbarii navalitori. Catre sfârsitul secolului al VIII-lea,
venind de la Roma, Petru Athonitul, din porunca Maicii Domnului, care i s-a aratat în vis, a
gasit muntele pustiu. De aceea a trebuit sa-si caute adapost într-o pestera întunecoasa, plina de
târâtoare otravitoare, pe care numai cu rugaciunea le-a alungat. Hrana sa, la început, a fost din
ierburi care cresteau în preajma pesterii, iar mai în urma s-a învrednicit de hrana cereasca pe
care i-o aducea îngerul Slavei, o data la patruzeci de zile.
In a doua jumatate a sec. IX (867) vine si se aseaza la Athos, pustnicul Ioan Colibasul vestit
prin sfintenia vietii sale. Pilda lui fu urmata de altii, asa ca în scurt timp înaltimile muntelui au
fost populate cu sihastrii si monahii, râvnitori dupa viata îngereasca, post si rugaciune de zi si
de noapte, în linistea profunda a muntelui.
Vasile Macedon, împaratul bizantului (867-886) ascultând rugamintea sihastrului Ioan
Colibasul, îi darui lui si urmasilor sai acest munte, care de acum înainte începe a se numi Sf.
MUNTE. Privilegiul acesta al lui Vasile Macedon, îl întari si împaratul Leon Inteleptul. Pe
lânga sihastrii, mai venira apoi si chinovitii, care începura sa zideasca mânastiri.
Ca organizator al Sf. munte este considerat Atanasie din Trapezunda, care împreuna cu alti
râvnitori de viata monahiceasca, întemeie marea mânastire Lavra, pe la anul 963.
Pentru viata sa, plina de evlavie si cuviosie, Atanasie, ca si Petru Athonitul, este trecut în rândul
Sfintilor.
Prin secolul. al X-lea, viata monahala ajunge la mare cinste. Patriarhi, arhierei, preoti, diaconi
se retrag la mânastirile Aghiorite si intra în rândurile monahilor. Lor le urmeaza împarati, printi
si boieri, care, convinsi de nimicnicia vietii acesteia, se retrag din lumea desfatarilor, traind în
singuratatea muntelui sfânt, si ducând cu dânsii averi si odoare scumpe.
Faima despre sfintenia vietii în Sf. Munte, s-a raspândit în toata lumea. Principii tutoror
popoarelor ortodoxe: Iberi, Rusi, Sârbi, Bulgari si mai ales Românii, daruiesc averi
considerabile pentru zidirea si împodobirea mânastirilor din Sf. Munte.
0 chestie care merita sa fie cercetata este si interzicerea intrarii femeilor, sau femelelor în
genere, în Sf. Munte. Dupa o veche traditie, pastrata prin viu grai, se povesteste ca, Plagudia,
sotia împâratului Teodosie cel mare trecând cu corabia de la Roma spre Constantinopol, s-a
abatut si pe la muntele Athos spre a vedea mânastirea Vatoped zidita de catre sotul sau.
Primita în port de catre monahii a mers pâna în tinda Bisericii, unde este pâna astazi Icoana
Maicii Domnului numita vie. Aici auzi o voce tunatoare: —Opreste-te si întoarce-te înapoi caci
eu sunt împarateasa muntelui acestuia. Pentru ce ai venit sa tulburi linistea supusilor mei ? Sa
stiti ca de azi înainte, nici o femeie nu va mai calca pamântul sfânt al acestui munte".
Auzind aceste cuvinte, împarateasa Plagudia cazuta cu fata la pamânt, pocaindu-se de
îndrazneala ce a avut, darui mânastirii odoare scumpe dupa care a plecat la Constantinopol.
De atunci si pâna azi, nici o femeie n-a mai intrat în republica monahilor a Sf. munte Athos.
Prin sec, XI-lea, Athosul îsi pierde caracterul de asezamânt împaratesc, curat Bizantin. Atunci
Rusii întemeiaza aici mânanstirea lor Sf. Pantelimon, numita Rusicu, cu slujba ruseasca de pe
carti Slavonesti, pomenite înca pe la 1143.
In curând se înfiinteaza si mânastirea Sârbeasca Chilandarul, o frumoasa mânastire bulgareasca
si un frumos schit românesc: Prodromul.
In timpul imperiului Latin, întemeiat de cruciati în anul 1204, monahii Sf. munte Athos au
înscris cea mai glorioasa pagina a istoriei lor, luptând si marturisind, în ciuda tuturor
prigoanelor catolice, credinta drept maritoare de rasarit. Martiriul, mucenicia si moartea, nu i-au
putut clinti de pe temeliile credintei ortodoxe.
De atunci si pâna azi, Sf. munte Athos a fost cheagul ortodoxiei de pretutindeni si centrul prin
excelenta al monahismului ortodox.

MANASTIREA VATOPED , Icoane facatoare de minuni, SFANTUL MUNTE ATHOS,

MÂNASTIREA VATOPED
Ctitorul ei fondator dintru inceput a fost  marele Constantin (ca multumire ca Maica Domnului l-a scapat pe fiul ascadie de la inec) Pe la 361-363 tot Sf. Munte a fost pustiit de pagâni, în (379-395) a fost refacuta de
împaratul Teodosie-cel-mare - Iar pe la anul 860 din nou a fost pradata de catre Beduinii Siriaci. Ctitorie veche a lui Alexandru-Lapusneanu (D-l Moldovei), care în a doua domnie (1563-1568), darueste pe langa o cupa mare de argint si batuta cu solzi de aur. ce a baut insa si d-na sa dintrînsa, si merticul anual de 300 galbeni rosii. In acea vreme se aflau ca la 300 calugari în M-tire- In aceasta M-tire se gasesc multe icoane facatoare de minuni; Odoare si Sf. moaste. Brâul Maicii Domnului negru se pastreaza într-o racla de argint. Doua cruci de la împaratul Constantin facute dupe modelul care i s-a aratat pe cer, înainte de a începe lupta cu Liciniu, se pastreaza pe Sf. Masa. Capul Sf. Andreiu. Paharul (Jaspis) oferit de Manuel Comneanu-
Paleologul apoi un deget al Sf Ioan Botezatorul, mâna Sf. Grigore-Decapolitul daruita de d-na
Maria-lui Serban Cantacuzino si multe alte sf. moaste. Biblioteca din Vatopedi este cea mai
bogata din Sf. Munte. Pe lânga carti Teologice sunt si multe manuscrise de mare valoare istorica
si arheologica. 634 manuscrise grecesti dintre care ca jumatate pe pergament, 150 cu cântari bisericesti si o serie de manuscrise Slavonesti.  Are 10 paraclise in interior si 3 in exterior.

Icoane:
"Pantanassa" – icoana vindecatoare de cancer si boli incurabile

"Izbavitoarea celor deznadajduiti" – Theotokos

"Elaiovritissa" – "Izvoratoarea de mir" a izvorat ulei pe  timpul foametei

"Ctitorita" "Vimatarissa"- aceasta icoana a fost ascunsa de navalirea paganilor de un calugar intr-o groapa sub Sf. Masa cu o lumanare aprinsa in fata ei, iar dupa 72  de ani a fost gasita iconana in cel loc cu lumanarea inca arzand. (calugarul respectiv a fost luat prizonier de pagani si cand a ajuns la manastire dupa 72 de ani le-a spus calugarilor sa sape in acel loc si au gasit icoana)

"Junghiata" - a fost lovita de un diacon (era suparat pe bucatar fiindca nu a vrut sa-i mai dea mancare cand a intarziat la masa - intarzia des) cu un cutit , si imediat a curs sange din icoana. Diaconul si-a venit in fire si si-a dat seama de greseala si s-a rugat Maicii Domnului sa-l ierte neclintit in fata icoanei iar dupa cativa ani Maica Domnului i-a spus ca l-a iertat dar mana care a lovit icoana va da socoteala la judecata lui Dumnezeu. Iar dupa moartea lui mana respectiva i-a ramas uscata ca marturie.

"Izbavitoarea de barbari" - aceasta icoana arata inainte de aceasta minune ca o icoana clasica. Portile manastirii se tineau inchise in timpul noptii de navalirea paganilor (piratii) iar dimineata se deschideau. Un calugar s-a inchinat acestei icoane dimineata iar Maica Domnului i-a vorbit din icoana si i-a spus sa nu
deschida portile manastirii fiindca sunt piratii la porti si vor prada manastirea si o vor incendia , atunci Mantuitorul ridica manuta si ii acopera gura Maicii Domnului si ii spune sa-i lase in pace pe calugarii acestia fiindca nu fac voia lui , atunci Maica Domnului ii apuca mana Mantuitorului si o lasa in jos si spune din nou acelasi lucru. Iar icoana ramane asa. Intr-adevar piratii erau la portile manastirii si astfel s-a izbavit manastirea si calugarii de distrugere.

"Antifonitria"- la anul 382 - fiica lui Teodosie cel Mare vine la ctitoria tatalui sau (sa vada cum decurg lucrarile de reparatie) si se inchina la icoana atunci Maica Domnului striga din icoana "Ce cauti aici? De acum incolo sa nu mai calce picior de femeie pe aici..." si de atunci s-a interzis accesul femeilor in muntele Athos.

Sf. Moaste :
Capul Sf. Ioan Gura de Aur cu urechea stanga intreaga - La urechea stanga i-a talcuit ingerul Sfintele Evanghelii si a ramas neputreda spre marturie ca a fost adevarata talcuirea ingerului.
De asemenea aici se gaseste si Braul Maicii Domnului (facut chiar de mainile Maicii Domnului).

Pe mosia acestei M-tiri se afla trei schituri Românesti; Schitul Sf Ipatie, Sf. Ioan Botezatorul
si Sf. Gheorghe.

MÂNASTIREA HILANDAR , ICOANA Trirucita , Sfantul Munte Athos

MÂNASTIREA HILANDAR

Aceasta sf. M-re a fost zidita de Vladica sârbesc, Stefan Nemanici la 1151-1195, care în calugarie lua numele de Simeon, împreuna cu fiul sau Sava. La aceasta M-re se afla doua icoane facatoare de minuni. Una numita —Trirucita" (cu trei mâini) fiindca sub mâinele Maicii Domnului este zugravita si mâna Sf. Ioan Damaschin. Se stie ca acesta, a fost secretarul, Voievodului Damascului si scriind el o scrisoare împaratului Bizantin, Leon Iconoclastul, a fost socotit de voievod ca tradator al intereselor Damascului si deci a

poruncit sa i se taie mâna. A stat mâna spânzurata în ulita Damascului, de dimineata si pâna seara. Catre seara Sf. Ioan a cerut mâna de la voievod si i s-a permis s-o ia. Ioan o aseza la locul de unde fusese taiata si prin rugaciune fierbinte, cu lacrimi facute în fata  acestei sfinte icoane s-a prins la loc lecuindu-se.

Se mai gasesc sfinte moaste ale diferitilor  sfinti, o particica din Sf. Lemn, Capul Sf. Eftimie cel mare si piciorul Sf. Simeon ctitorul M-rei. In interior are 16 paraclise cu odoare scumpe, o evanghelie scrisa pe pergament de mare valoare, cârti si manuscrise Slavone, 6 din pergament din sec. XII-XVII-lea cuprinzând

chestiuni bisericesti, 68 manuscrise cuprinzând materii Eclesiastice din sec. XVII-XVIII-lea.

MÂNASTIREA MAREA LAVRA , Sfantul Munte Athos ,

MÂNASTIREA MAREA LAVRA

Manastirea Marea Lavra este considerata prima mare manastire de obste din Muntele Athos, si a fost

întemeiata pe la anul 963 prin osârdia   pustnicului Atanasie din Trapezunda, si cu ajutoare banesti date de catre împaratii Bizantini, Nichifor Focas (963-959) si Ioan Tzimisca (Ioannis Tzimikes : 969-973). În aceasta

manastire a trait cel mai cunoscut imnograf si compozitor bizantin, Ioan  Cucuzel.

Aceasta Manastire avea pe vremuri ca  la 200 de calugari greci. Ctitori din Tarile Române Ruinându-se cu vremea, a fost  înfrumusetata de catre domnitorii Tarii Românesti: Alexandru Basarab (1310- 1352) si Vladislav Basarab (1364- 1374). Ei au daruit si o icoana a sfântului Atanasie Athonitul de mare arta, lucrata în argint si aur. Într-o parte si alta a icoanei se vad chipurile gravate ale lui Vladislav- Basarab si al sotiei sale, doamna Ana Vintila-Voda. Voievodul Ungro-Vlahiei (1532-1535) cu fiul lor Draghici au daruit o icoana numita. "Egumenita". Mai târziu Neagoe Basarab a reînnoit-o acoperind-o cu plumb si înfrumusetând-o.

Matei Basarab a zidit biserica Sf. Mihail (1691) pe ai carei pereti este zugravit ca si ctitor Gavril-Movila.

Domnul Moldovei trimitea câte 15 mii taleri annual La 1713 Constantin Brâncoveanu construieste un paraclis în cinstea icoanei "Cucuzelita".

Biblioteca

În aceasta Manastire se afla catre 2050 de manuscrise, dintre care 650 pergamente, mai multe din ele sunt în

legatura cu Tara româneasca. Biblioteca manastirii mai detine 165 de condici vechi si mai mult de 30.000 de

carti tiparite, fiind cea mai importanta biblioteca athonita.

Moaste si odoare  

În interiorul bisericii principale  (catolicon - katholikon) se afla mormântul Sfântului Atanasie Atonitul, iar lânga el se afla bastonul de fier de doi coti, în 4 muchii, al sfântului

Atanasie si o cruce de lemn ferecata în fier pe care o purta la piept sfântul. Se mai afla o bucata din Sf. Lemn al Sfintei Cruci a Domnului nostru Iisus Hristos, Capul Sfântului Vasile cel Mare, o mâna a sfântului Ioan Gura de Aur, o mâna a Sf. Apostol Andrei cel dintâi  chemat, capul Sf. Ioan Cucuzel si multe alte sfinte moaste. Poseda mitra si cârja  lui Nechifor Focas (963-969). În curtea manastirii se afla cel mai vechi

chiparos din lume plantat de însusi sf. Atanasie Athonitul.

Icoane

"Cucuzelita" - Cuviosul Ioan Cucuzel a adormit la o priveghere iar Maica Domnului i-a spus din icoana: "Cânta-mi, Ioane, si ma lauda, ca si eu nu te voi  lasa!"

"Econoama" - Sf. Athanasie fiind îngrijorat din pricina banilor care nu ajungeau,

Maica Domnului i-a grait : "Nu te întrista, Athanasie, de acum eu voi fi economul acestei

manastiri " - si de atunci pâna în zilele noastre manastirea nu are econom.

"Portarita" - Un turc a tras în icoana cu pistolul si al treilea glonte s-a întors si l-a lovit pe el.

MÂNASTIREA IVIRON , Icoana Maicii Domnului facatoare de minuni, numita Portarita

MÂNASTIREA IVIRON
Ctitorul acestei M-tiri a fost Ioan Iviritul prieten al Sf. Atanasie cel Mare venit din provincia Caucazului, care se numea Ivirica, pe la anul 980. Multe odoare scumpe are aceasta biserica: vase, vesminte, salbe de galbeni de aur, una daruita de Petru cel Mare, tarul Rusiei, pe care n-o poate ridica o persoana. Pe unul din pereti este zugravit chipul lui Mihai Viteazul (1593-1601) ctitor domnitor. Pe timpuri avea 200 calugari.

In paraclisul de la poarta se afla Icoana Maicii Domnului facatoare de minuni,
numita ,,Portarita" care a venit pe mare de la Bizant. O femeie credincioasa pe timpul
prigoanei icoanelor a ascuns aceasta icoana in casa, dar soldatii au aflat , atunci aceasta le- dat bani multi sa-i dea un ragaz pana a doua zi. Atunci noaptea pe ascuns femeia a scos icoana din casa si s-a dus cu ea la malul marii si i-a spus "Maica Domnului eu nu mai pot sa te apar.." si a pus-o pe apa. Iar icoana a venit dreapta pe apa pana la muntele Athos. Calugarii de la Iviron au vazut-o si au incercat sa o scoata din apa dar nu au reusit . Cel care a scos-o din mare a fost monahul Gavriil care era de fapt fiul femeii din
Constantinopol. Apoi nu puteau introduce icoana in biserica , nu au putut-o urni de la poarta manastirii si le era frica sa nu vina sa o ia cineva , atunci s-a auzit glas din icoana "Nu voi ma aparati pe mine, eu va apar pe voi!" apoi au putut-o muta. S-a prorocit ca la sfarsitul lumii aceasta icoana va pleca pe mare asa cum a venit.
O alta minune la aceasta icoana : un tanar n-a primit paine de la bucatar , atunci Maica Domnului i-a dat un galben sa-l duca bucatarului - bucatarul si-a dat seama de unde era galbenul respectiv si s-a cait. Uleiul de la candela acestei icoane este leac pentru otrava. Pe vremea venirii Arabilor în Sf. M-te un soldat arab a lovit cu cutitul în chipul icoanei acesteia, si îndata a început a curge sânge. Arabul vazând minunea, s-a înfricosat si cazând la pamânt s-a pocait, s-a botezat în legea crestineasca si s-a îmbracat în haina monahiceasca, ramânând acolo pâna la moarte. Pe lânga alte obiecte de valoare are: o evanghelie pe pergament din sec. al XIII-lea, 31 evanghelii pe pergament din sec. XIII-XIX-lea, 45 manuscrise pe pergament cuprinzând chestiuni bisericesti din sec. XIV-XIX-lea, 174 manuscrise cu materii profane din sec. XIX-XX-lea, doua evanghelii pe hârtie din sec. XVII-lea, 772 manuscrise de muzica bisericeasca din sec. XIV-XIX-lea. Se mai
afla multe Sfinte Moaste: 150 de cutii de argint (au atat de multe particele de moaste incat in fiecare zi la sf. Liturghie scot moastele unui sfant din ziua respectiva), sânge de la Sf. apostol Petru, o particica din fasa Domnului, o particica din moastele Sf. Ioan Botezatorul, mâna Sf. Ioan Gura de Aur, capul Sf. Nichita Romanul, al lui Teodor Stratilat si altii. O alta minune : cand manastirea nu a dat masa la hram de frica foametei ,fiindca nu aveau destule provizii, atunci milioane de furnici au inceput sa care graul din hambare.